Pietrosul Bistritei

De multe ori am privit catre Pietrosul Bistritei, fie de pe muntii din imprejurimi, fie din valea riului Bistrita.
La propunerea unor prieteni, pe data de 3 iunie (duminica), am pornit cu masina din Suceava spre cabana Zugreni, loc din care incepem urcusul pe poteca marcata catre virful Pietrosul Bistritei.

Urcarea incepe in forta, cu ceva stincarie apoi cu o carare abrupta prin padure. Desi nu aveam rucsaci grei (pentru tura de o zi) efortul a fost considerabil. Vremea este inchisa si racoroasa, cu toate acestea tricoul este ud de traspiratie. Dupa ceva timp de tras la deal (nu stiu cit), ajungem in zona crestei, unde urcusul se mai domoleste. Incepem sa vedem catre vaile din stanga si drepata, peisaj superb.

Primul la care ajungem este Virful Bogolin (1748 m), unde este montata o cruce metalica. Aici facem si pauza de masa. Vintul sufla destul de puternic iar din padurile de sub noi se formeaza norisori. Se vad frumos muntii Rarau cu Pietrele Doamnei, Giumalau, riul Bistrita care serpuieste si bineinteles Vf. Pietrosul (1791 m), la aproape o ora de mers. Facem poze si filme apoi ii dam bataie mai departe. Cararea catre virf nu pune probleme deosebite, dar este nevoie de atentie in zonele stincoase si la "capcanele" formate de jnepenis.

Ajunsi pe Pietrosul admiram din nou peisajul din jurul nostru, bucurindu-ne.
E timpul sa scoatem harta pentru varianta de retragere si alegem sa coborim spre Est catre satul Cojoci. Cararea coboara pe creasta apoi urmeaza sa facem stanga pe poteca nemarcata la inceput, apoi cu marcaj triunghi (conform hartii). Noi ratam traseul si mergem cel mai probabil pe o poteca facuta de animale, care la un moment dat se pierde. Urmeaza o coborire dificila (abrupta si accidentata) pe directia estimata a fi buna. In cele din urma ajungem pe albia unui pirias care ne scoate pe un drum forestier si apoi in drumul national, linga satul Cojoci.