Monday, July 1, 2013

Bate Toaca 2013





   Pe 29 iunie 2013 am participat la prima editie a concursului de alergare montana "Bate Toaca", desfasurat in Masivul Ceahlau. De altfel a fost si prima mea participare la o competitie de acest fel. M-am inscris la proba "amatori - 16km".
In dimineata concursului am ajuns la Durau, am semnat fisele pentru validare si am primit pachetul de concurs: tricou tehnic de alergare, harta si numar cu chip de cronometrare. A urmat o scurta sedinta tehnica unde am aflat ca traseul de concurs a fost putin modificat; nu se mai urca pe Virful Toaca datorita avertizarilor meteo, dar se compenseaza lungimea prin decalarea punctului de start/sosire.
S-a dat startul! Se incepe cu o urcare de 1.5 km pe asfalt, dupa care cei de la proba "amatori" vireaza spre dreapta pe traseul turistic iar cei de la proba "avansati" continua inainte pe drum. Ei au de parcurs niste bucle suplimentare, traseele celor doua categorii avind si portiuni comune. In scurt timp urcusul prin padure face ca alergarea sa fie foarte dificicla si posibila doar pe segmente, alternind cu mersul.
In aproapierea cascadei "Duruitoarea" deja sunt depasit de cei mai buni de la categoria "avansati". Aici fac o scurta pauza de alimentare apoi merg in continuare pe cararea care urca in zig-zag cu balustrade de lemn si trepte. Vremea este inchisa si nu foarte calda, ceea ce este bine pentru ca si asa curg apele pe noi de la efort.
Dupa alti citiva kilometri parcursi ajung la pasunea alpina si platoul cu stinci si jnepenis. Aici se poate alerga si in scurt timp ajung la punctul de control de la cabana Dochia, unde ma opresc vreo doua minute sa maninc halva, fructe si sa beau lichide. Traseul continua spre cabana meteorologica de sub Virful Toaca apoi incepe coborirea.
Daca urcarea mi s-a parut destul de dificila si solicitanta, coborirea pot spune ca m-a pus cu adevarat la incercare. Deja obosit, cu picioarele care se luptau sa mentina greutatea si sa frineze pe panta abrupta, bolovanii, radacinile si mai apoi noroiul, toate acestea cumulate m-au dus la limita. Si am mers la limita, pentru ca eram in concurs. Am simtit ca ma deplasez mai incet pe coborire decit alti concurenti, mi-am dat seama ca pierd minute, insa nu am avut ce sa fac. Si portiunea de asfalt in coborire de la finish mi s-a parut parca mai lunga decit la inceput cind a trebuit urcata, picioarele au inceput sa nu mai ma asculte, insa stiam ca nu mai e mult. 
Am trecut linia de sosire cu un timp sub 3 ore, ceea ce este bine pentru nivelul meu de pregatire.
Organizarea a fost foarte buna. Multi voluntari care si-au dat interesul (si pe traseu si in zona de start/sosire), puncte de hidratare/revitalizare bine amplasate si dotate, dupa finish mincare din belsug intr-un cort mare, clasamente provizorii afisate rapid, premiere frumoasa, cu medalii si diplome pentru toti cei care au trecut linia de sosire, scena si concerte, voie buna.
Desi nu sint un alergator pasionat, acest eveniment mi-a deschis apetitul pentru alergarea montana. Deja imi planific urmatoarea iesire, probabil Mures-Olt Marathon.

 

No comments:

Post a Comment