Drumetie in Suhard - Vf. Ousor

Prima zi a lunii noiembrie, vreme destul de buna , 5 oameni am pornit in drumetie spre Vf. Ousor (1 639 m), aflat in partea sudica a Muntilor Suhard.
La ora 11 am inceput traseul marcat cu cruce albastra de linga biserica din localitatea Dorna Candrenilor (chiar inainte de trecerea la nivel cu calea ferata, cum se vine dinspre Vatra Dornei).
In scurt timp soarele s-a ascuns dupa nori, iar pe unele portiuni mai deschise ne-a suflat vintul.
Zona este frumoasa. Pe masura ce cistigam altitudine pe Dealul Ursenilor sintem invaluiti de nori care creeaza o atmosfera misterioasa dar si racoroasa.
Ajunsi in poiana cu stane de la baza Vf. Ousor, parasim traseul cruce albastra (care coboara in dreapta spre Iacobeni) si continuam pe traseul banda albastra care merge pe curba de nivel catre Muntele Livada. De observat ca pe hartile mai vechi, cum este si cea afisata de mine, acest marcaj apare cu banda rosie. Pe hartile mai noi si in teren, marcajul este cu banda albastra.
Incet-incet ne ridicam deasupra plafonului de nori, iar in partea dreapta devin vizibili Masivul Giumalau si Pietrosul Bistritei. E soare si ne incalzim.
Inconjuram Muntele Livada pe curba de nivel si atacam Vf. Ousor dinspre partea de nord, urcusul fiind mai blind decit intr-o abordare din alta directie. Aici traseul nu mai este marcat, insa este destul de clar pe unde trebuie mers.
Dupa 4 ore de la plecarea pe traseu ajungem pe virf.
Privelistea este deosebita, in vale fiind o mare de nori ce umple intreaga Depresiune a Dornelor. La orizont se ridica precum niste insule virfuri din M.Calimani si M.Rodnei.
Luam o pauza de masa, facem poze si filmulete. Fac niste apeluri prin statia radio, intii incerc repetorul UHF din Suceava pe canal R100 pe care nu-l deschid, apoi comut pe VHF canal R4, merge dar nu raspunde nimeni.
E timpul sa coborim. Pornim la vale pe Picioru Mare, iar panta este abrupta. Pierdem repede sute de metri altitudine si de la vreme frumoasa, insorita, cu cer albastru, intram in nori. Pe brazi este chiciura. Ne bucuram ca nu am avut parte de un urcus cu panta asa mare ca la coborire.
Ne apropiem de sat. Pe deal unii oameni incarca finul in caruta, altii imprastie gunoi pe finat. Ajungem la calea ferata si mergem pe ea spre stinga vreo 2 kilometri pina la biserica de unde am inceput drumetia, in urma cu aproape 6 ore.
Traseul facut l-am marcat pe imaginea cu harta prin linie albastra groasa.

Fotografii: Suhard_Ousoru_2014